Ghimbirul a fost folosit ca și condiment dar și ca plantă medicinală încă din antichitate în India, China, Orientul Mijlociu și Imperiul Roman. Partea folosită este rizomul (partea subterană a plantei). Ca și condiment poate fi folosit în toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe și feluri principale, până la deserturi și băuturi.
Ghimbirul conține vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E), minerale (magneziu, mangan, calciu, fier, potasiu, fosfor, zinc), carbohidrati, gingerol, uleiuri volatile (zingiberena, camfen, cineol, giberol, etc.), etc.
Zingiberena din uleiul volatil este compusul care dă ghimbirului aroma sa distinctă.
Gingerolul este principalul compus bioactiv din ghimbir, responsabil pentru multe dintre proprietățile medicinale ale ghimbirului, cu efecte antiinflamatorii, antivirale, antitumorale, antioxidante și antiemetice.
Cele mai cunoscute proprietăți ale ghimbirului sunt:
- atenueaza stările de greață, răul de mare, de altitudine, de mașină si de mișcare de rotație.
- stimuleaza circulatia sanguina. Are efect anticoagulant și vasodilatator fiind benefic în bolile cardiovasculare.
- antiinflamator, fiind util în dureri articulare (artrita).
- ajuta în afectiuni gastro-intestinale (indigestie, flatulenta, colici).
- apara ficatul.
- ajuta în caz de febra, răceli, gripă şi alte afecţiuni respiratorii.
- ajuta in caz de tuse.
- ajuta în ameliorarea durerilor musculare, uleiul esential de ghimbir fiind folosit în uz extern, pentru masaj.
Ghimbirul este folosit cel mai mult crud, în suc sau în ceai precum si sub formă de pudră.
Consumat în cantitati mari, ghimbirul poate cauza tulburari digestive.
Nu este recomandat consumul de ghimbir de către persoane care iau medicamente anticoagulante sau care au pietre la vezica bliara.
